Politica neinformata

Aproape toti avem pareri politice. Un alt truism este ca aproape toti nu stim defapt despre ce vorbim. Fundamental este din cauza ca „realitatea” despre care vorbim este mediata; foarte putini din noi avem acces la sursele informatiilor. Realitatea pe care o avem in comun cu restul homines politici: Grigore de la bloc, prietenii cu care discutam, analisti politici, Valentin Stan, este diseminata prin mass-media. Ati contracara zicand, prezic eu, ca si aici exista o gradare. Unii din noi consuma mai multa media decat altii, deci sunt, potential, mai informati. Ati putea zice, deasemenea, ca la limita, adica in cazul putin probabil cand cineva a avut acces la toata informatia diseminata in media in legatura cu un subiect, parerea lui sa fie aproape la fel de informata ca de realitate. Dar e evident ca asta (a 2-a parte) e o aberatie. Motivele la care ma gandesc sunt doua: 1) e foarte posibil sa nu existe destule informatii colectate independent; 2) felul in care functioneaza canalele media este contraintuitiv (ciudat, tinand cont ca telul lor declarat este informarea cetateanului) : majoritatea prefera sa foloseasca aceeasi sursa si sa produca interpretari.

Si ce inseamna asta, practic? Pai inseamna ca multe discutii culte de la TV sunt aberatii fara rost. De cate ori se intampla ca o informatie, mica in sens jurnalistic, sa genereze zile intregi de peroratii? Pe aceasta cale vreau sa ii multumesc lui Valentin Stan si Antenei pentru depun atata efort in fiecare zi ca sa interpreteze faptele pentru mine, dar am creierul meu. As prefera sa difuzeze mai multe informatii si mai putine interpretari. (Da, stiu. Banul dicteaza prioritatile.)

Importanta cuvintelor

Mancam azi la un diner si imi aduceam aminte de o intamplare recenta, pretrecuta in acelasi loc. Atunci am auzit-o pe una din ospatarite vorbind cu o colega si referandu-se la mine prin: „This guy ….„. Ea a observat ca eu am observat, si dupa a venit si si-a cerut scuze de o problema care nu avea de-a face cu discutia ei cu colega, adica pentru ca ce am comandat eu nu ajunsese inca. Am „citit printre randuri” ca ce voia sa spuna e ca ii pare rau ca nu mi-a aratat acelasi respect in discutia ei privata, pe care mi-l arata cand ma serveste. Si asta nu din cauza ca ma respecta cu adevarat, ci pentru ca asta e responsabilitatea ei. Desigur, eu nu am avut niciodata impresia ca atentia, zambetele si politetea ospatarilor sunt sincere.