Mancam azi la un diner si imi aduceam aminte de o intamplare recenta, pretrecuta in acelasi loc. Atunci am auzit-o pe una din ospatarite vorbind cu o colega si referandu-se la mine prin: „This guy ….„. Ea a observat ca eu am observat, si dupa a venit si si-a cerut scuze de o problema care nu avea de-a face cu discutia ei cu colega, adica pentru ca ce am comandat eu nu ajunsese inca. Am „citit printre randuri” ca ce voia sa spuna e ca ii pare rau ca nu mi-a aratat acelasi respect in discutia ei privata, pe care mi-l arata cand ma serveste. Si asta nu din cauza ca ma respecta cu adevarat, ci pentru ca asta e responsabilitatea ei. Desigur, eu nu am avut niciodata impresia ca atentia, zambetele si politetea ospatarilor sunt sincere.
Ca roman stiu cum e sa fi servit de persoane care se comporta „natural”. Am fost placut surprins sa vad ca in State persoanele care te servesc sunt tot timpul foarte politicoase si gata sa te ajute. Poate si din cauza ca aici se da bacsis. In orice caz e placut sa ti se vorbeasca cu respect; si cand necunoscuti iti zambesc, nu se poate sa nu simti ca zambetele si politetea lor nu au de-a face cu persoana ta, desi intelegi cum merg lucrurile si ca e nejustificat. Desigur, in exemplul de mai sus, justificarea este pur economica.( Dar cum se poate arata, justificarea e mereu economica- sau petnru filozofii dintre noi, utilitariana.)
Dar nu asta ma intereseaza: adica in ce fel trebuie sa-ti vorbeasca ospatarii. Vad asta ca pe un simptom al unei atitudini generale care variaza de la o societate la alta. Ce ma intereseaza este ceva mai greu de vazut, in mare atitudinea oamenilor fata de altii in ce priveste comunicarea.
Un lucru foarte folositor si simplu pe care l-am invatat, putin cam tarziu poate, este ca oamenii nu apreciaza criticile, nici macar pe cele sincere si dezinteresate. Stiti poate expresia americana „shooting the messenger„, care inseamna ca mesagerul nevinovat al vestilor proaste este des cel pedepsit. Toti am aflat, din experiente personale, ca doar cu putini dintre apropiati sau prieteni poti fi critic. Asta mi se pare si mai adevarat in State.
Chestiunile astea doua, atitudinea ospatarilor si critica – aparent disparate, imi par legate prin aceeasi problema de baza: cat de sincer trebuie sa fie un om cu altul? Intrebarea este echivalenta cu „Cat de afectati sunt, sau cat de mult pret pun oamenii pe cuvintele altora?” Echivalenta vine din faptul ca intr-un mediu in care parerile sunt in mare mai politicoase, impersonale, sau uniforme, critici mici sau subtilitati in atitudine au importanta marita. Si viceversa. Ma gandesc acum la cat de stridente pot fi discutiile cu romanii de obicei, fata de ce discutii am avut cu americani pana acum.
Avantajele politetii institutionalizate, si a unei culturi in care oamenii ii vorbesc mai formal, sunt evidente. Este oare adevarat ca e mai bine asa? Cred ca nu, sau mai corect, nu neaparat; cred ca sunt si dezavantaje, doar ca mai putin evidente. Am vorbit deja de sensibilitatea la critici. E greu sa inveti daca nimeni nu-ti spune ce gresesti. In plus, daca toti spun numai lucruri placute, sau numai de bine, atunci laudele nu mai au pret, si politetea devine norma. Si, pe langa, orice critica care mai apare, cu cat e mai razleata, cu atat doare mai tare. Se ajunge la situatia paradoxala in care desi oamenii sunt, si vor sa fie, politicosi fata de altii, pot spune lucruri care sa doara. „Nu o intreba pe doamna X ce varsta are.”, „Nu o intreba despre sot, ca s-au despartit”,”Nu-i spune lu’ Gigel ca nu-ti place cravata lui.” etc.
Sigur nu sunt primul in istorie care este enervat de formalitatile si banalitatile unei discutii intre straini. Ne suparam cand vedem o multime de oameni la o petrecere speriati sa spuna ceva mai controversat decat ca muzica putea fi putin mai buna. Trecand peste nevoia justificata economic pentru politeturi, ajungem la situatia paradoxala in care politetea excesiva devine norma, si devierea vine, de multe ori, cu pentalitati pentru deviant. Oamenii inca se judeca si se critica, doar ca mult mai subtil, si nevoia noastra de a fi apreciati, sau de a nu fi criticati in momentele noastre de sensibilitate nu este satisfacuta.
Blog de Idei 