La ce ne-ar trebui un iPhone?

Vorbeam aici, printre altele, despre nevoile artificiale, induse de mecanismele societatii capitaliste. ( Frate, ce marxist suna!) Multi le considera un exemplu clasic de manipulare crasa, prin care suntem facuti sa cumparam un nimic care nici macar frumos impachetat nu e intotdeauna. Ca sa arat ca au si nevoiel astea artificiale un rost, o sa dau un exemplu din Weber. Mai precis, din Etica protestanta si spiritul capitalismului.

In urma cu cateva sute de ani, daca ii dadeai unui taran o marca pentru cosirea unui pogon, iti rezolva doua pogoane si jumatate intro zi. Prin urmare, castiga doua marci si jumatate. Dar sa zicem ca il voiai mai productiv, ca nu erai multumit de ritmul in care muncea. Cum il motivai. Unii proprietari de pamanturi s-au gandit sa mareasca leafa. Asadar, taranului i s-a oferit un onorariu de 1,25 marci per pogon cosit. Numai ca asta nu prea l-a motivat, ba chiar l-a facut mai lenes. A ajuns ca coseasca doua pogoane in loc de doua pogoane si jumatate, cat cosea inaintea, pentru ca tot atati bani castiga. Ce rost avea sa se oboseasca daca lui ii ajungeau 2,5 marci?

Renuntand la a mai cosi inca jumatate de pogon, cat mai cosea in plus pe vremea cand onorariul era mai mic, taranul castiga timp. Iar timpul il considera mai pretios decat banii. Cu banii pe care i-ar fi castigat in plus nu prea avea ce face, din moment ce pana atunci traise bine mersi cu 2,5 marci.

Acum nu mai exista felul asta de a gandi. Vitrinele sunt pline de noi produse pe care sa ne cheltuim o eventuala marire de salariu. Niciodata banii nu sunt prea multi. Universul nostru se extinde continuu cu posibile destinatii de vacanta, pe masura ce ne permitem sa plecam mai departe. Satisfactiile pe care ni le-am putea oferi singuri (ce onanist suna!) sunt palide in comparatie cu cele furnizate de sistemul economic la care avem acces doar daca muncim. Daca in secolul 17 te puteai lipsi de o marca, pentru a sta acasa sa bei pana cazi sub masa, acum marfurile pe care le poti cumpara cu marca aia sunt prea tentante ca sa nu muncesti.

Multi ar putea sa spuna acum: Bine, dar e ingrozitoare societatea asta in care nevoile artificiale te inrobesc. Da, numai ca nevoile artificiale maresc productivitatea societatii, ne imbunatatesc viata si duc la progresul stiintei. Datorita nevoilor artificiale a crescut speranta de viata si tot datorita acestui tip de inrobire ni se strica mereu mancarea in frigider, in loc sa facem foamea atunci cand nu ploua.